Pentru a învăța să descoperim spiritul rugăciunii, trebuie să ne hotărâm pentru rugăciune. Într-un fel trebuie să oprim pentru un timp ritmul trepidant al vieții noastre modern în care multe lucruri ne atrag pentru a ne îndepărta de Dumnezeu.

   Pentru a descoperi rugăciunea, trebuie să primim „Spiritul care vine de la Dumnezeu să intre şi să locuiască în noi.” Nu trebuie decât să facem un mic efort şi să urmăm sfaturile Maicii Sfinte. Nu vom înțelege valoarea rugăciunii atâta timp cât nu vom spune singuri: „Acesta este un moment de rugăciune, nimic nu este acum mai important şi nimeni, în afară de Dumnezeu.” (2 octombrie 1986)

   Chemarea la rugăciune este fundamentală, căci în rugăciune ne vine totul: convertirea, harurile, cunoaşterea lui Dumnezeu, discernământul, puterea, perseverența, iubirea şi toate darurile Duhului Sfânt. Prin rugăciune putem reconstitui legătura care a fost distrusă de rău, putem primi lumina.

   Mai înainte de a fi o „şcoala a sfințeniei”, Medjugorje este o „școală a rugăciunii”. Sfânta Fecioara i-a învățat să se roage mai întâi pe vizionari, iar ei ne învață la rândul lor ceea ce au învățat şi simt lângă Regina Păcii. Ea se roagă mereu împreună cu ei învățându-i astfel nu numai prin mesaje, dar şi prin exemplul Său atât de perfect.

   Calitatea rugăciunii este foarte importantă. Nu e vorba numai de a înșira cât mai multe rugăciuni sau rozarii. Rugăciunea trebuie să fie întotdeauna o mişcare a sufletului către Dumnezeu. Trebuie să fie o întâlnire cu Dumnezeu, iar noi nu putem să-L întâlnim pe Dumnezeu decât în profunzime. O rugăciune care nu va fi decât o repetare de cuvinte în timp ce spiritul nostru rămâne la suprafață acea rugăciune va rămâne fără roade. Preacurata ne cheamă la o rugăciune în profunzime.

   „Rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă!” repetă fără încetare Maria la Medjugorje. Aceasta înseamnă: rugați-vă, mult. Dar mai înseamnă: intrați în profunzimea rugăciunii, ca şi cum ar exista trei nivele de profunzime a rugăciunii în care trebuie să pătrundem, treptat.          Mulți vin să se roage, dar nu intră în rugăciune spune Sfânta Fecioară. Rugăciunea noastră rămâne adesea superficială pentru că noi avem de multe ori o idee falsă despre rugăciune, o transformăm într-o listă de cereri personale.

   Rugăciunea este un act de iubire: dacă înțelegem aceasta, vom face pasul decisiv spre adevăratul spirit al rugăciunii. Sfânta Fecioară spune că inima noastră, dacă ştie să se roage, se va ruga fără încetare: ziua, când lucrăm, când râdem, când citim. Acest spirit de rugăciune va fi viu în noi fără ca măcar să spunem un cuvânt. Chiar şi dormind ne vom ruga fără încetare. În acest fel, rugăciunea devine în noi izvor de viață.

   Care sunt rugăciunile pe care le recomandă Sfânta Fecioară la Medjugorje?  

   Mai întâi de 7 ori Tatăl Nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui, rugăciunea tradițională la Medjugorje, la care Sfînta Fecioară a cerut să se adauge şi Crezul. Ea cere cu insistență rugăciuni la Duhul Sfânt, înaintea Liturghiei şi a apariției, se recită sau se cântă „Veni Creator Spiritus”.

   Din 1984, Ea a cerut zilnic cele 3 mistere ale Rozariului. În sfârșit, ea a cerut să ne consacrăm Inimii Preasfinte a lui Isus, precum şi Inimii Ei Neprihănite. Mai târziu, Ea va reveni asupra consacrării pentru a preciza modul în care să se facă şi scopul: „Doresc ca voi să vă consacrați personal, dar şi ca familie, ca parohie, pentru ca totul să aparțină lui Dumnezeu prin mâinile Mele.” (25 octombrie 1988). A te consacra astfel este un angajament profund pe care nimeni nu-l poate privi cu uşurință: înseamnă să aparții în întregime lui Isus şi Mariei, înseamnă să te laşi folosit ca instrument de pace.

  În rugăciune Dumnezeu ne dă cheia pentru a înțelege şi a ne rezolva dificultățile. Trebuie să avem încredere şi speranță că Dumnezeu ne va îndruma, căci El ne iubeşte şi vrea să ne conducă. Nu trebuie să avem ”locuțiuni” pentru a discerne Voința şi Cuvântul lui Dumnezeu: El Se revelează în diferite feluri. Ne vorbeşte în inimă prin vocea conştiinței noastre reînnoită prin rugăciune. „Rugăciunea înseamnă să-L ascultăm pe Dumnezeu. Rugăciunea este folositoare, căci după rugăciune, toul este clar.” (20 octtombrie 1984)