Nașterea Sfintei Rita

Bunătatea lui Dumnezeu se revarsă asupra noastră, în măsura în care ne este necesară.

   Adevărul acestor cuvinte l-au experimentat și părinții simpli ai sfintei Rita, în clipa în care nu mai era nicio speranță omenească în inima lor. Ei trăiau retrași și fericiți, în condiții modeste, în localitatea Roccaporena, un sat mic de lângă Cascia, uitat, ascuns între două stânci, ca si cum l-ar apăra.

   Ei erau numiți împăciuitorii lui Isus Cristos, de către consătenii lor, căci demonstrau o iubire deosebită față de aproapele, aducând întotdeauna pacea, atunci când aveau loc neînțelegeri între ei.

   Dar, această bucurie senină, le era tulburată de o tainică durere.

   Ei nu aveau copii. În casa lor nu s-a auzit încă strigătul care este atât de plăcut inimii părinților. De aceea, de multe ori ei s-au rugat lui Dumnezeu cu toată încrederea. S-au împăcat cu gândul că Dumnezeu dorea ca ei să jertfească această dorință.

   Însă, iată reînnoindu-se minunea, care s-a petrecut și-n cazul sfântului Ioan Botezătorul, celor doi soți care erau deja în vârstă. Dumnezeu le-a dăruit o fetiță. Astfel, în primăvara anului 1381, primul strigăt al micuței Margareta, prescurtat Rita, înveselește casa smeriților soți din Roccaporena. Dumnezeu a răsplătit încrederea statornică pe care au avut-o în El.

   Suflete iubit, de câte ori ți-ai pierdut încrederea în bunătatea Tatălui ceresc! De câte ori, înșelat de imaginația Tatălui ceresc! De câte ori, înșelat de imaginația minții tale, te-ai împotrivit voinței lui Dumnezeu, ai așezat un interes al tău sau un obicei păcătos, în fața unei bune inspirații, prin care Domnul vorbea în taină, inimii tale!

   De aici izvorăște nemulțumirea ta, neliniștea care îți ia pacea.

   De aici izvorăsc grijile tale, care te împiedică să te bucuri de ceea ce îți oferă starea ta.

   Dumnezeu reînnoiește periodic, sub ochii noștri, minunatul spectacol al creației, tocmai ca noi, să ne amintim de prezența Sa.

  Astăzi, propune-ți să fii credincios acestui fundamental principiu al vieții creștine și subordonează fiecare faptă, fiecare gând, fiecare dorință a ta, voinței Tatălui ceresc.

*****

Minunea săvârșită de sfânta Rita

Recăpătarea, în mod miraculos, a vederii

   Aveam o vedere foarte bună, până când în anul 1955, luna decembrie, am început să nu mai văd bine. După diverse vizite la medicii oftalmologi, mi s-a pus diagnosticul de cataractă bilaterală. În anul următor, boala înaintase, astfel încât în câteva luni nu mai reușeam nici să scriu, nici să citesc. Medicii nu-mi dădeau nicio șansă la operație.

   Ei au afirmat că urma să-mi pierd în curând vederea, fiind vorba despre cataractă posterioară. Starea mea se înrăutățea treptat, mergeam la medicul oftalmolog, dar răspunsul era mereu același. Mă cuprinsese deznădejdea, având încă trei copii mici, care aveau nevoie de mine.

   Între timp, mă rugam cu mare încredere sfintei Rita, așa cum am făcut și-n alte probleme ce le-am avut. La 7 iulie 1957, am plecat într-un pelerinaj la Sanctuarul din Cascia, unde am cerut cu stăruință harul vindecării, sfintei Rita, sfânta cazurilor disperate. M-am întors acasă, convinsă că sfânta m-a ascultat și așa a fost.

   La 10 iulie, cu inima plină de speranță, în timp ce urcam scările biroului meu, am simțit că ochiul meu era acoperit de un văl foarte subțire și deodată, parcă mi-am pierdut complet vederea. M-am întors la medicul meu, care a rămas surprins să constate că pe neașteptate a avut loc dezvoltarea cataractei la ochiul mai sănătos.

   El, care mă controlase cu puține zile înainte și nu a găsit nimic nou, nu reușea să creadă ceea ce se întâmplase și vroia părerea unui specialist de faimă.

   Am mers la Napoli, la Prof. Lo Cascio, m-a asigurat că în câteva luni m-aș fi putut opera. Bucuria mea a fost de nedescris și întorcându-mă la medicul meu, i-am povestit harul primit.

    După câteva luni s-a înrăutățit și starea celuilalt ochi și am fost trei luni de zile, complet oarbă.

   În anul 1957, la jumătatea lunii noiembrie, m-am operat la ochiul drept. Operația a reușit și mi-am recăpătat vederea. Când am reînceput să scriu și să citesc, plângeam de bucurie și niciodată nu am încetat să-i mulțumesc sfintei Rita.

   Voi trăi, rugându-mă și iubind Inima Preasfântă a lui Isus, pe sfânta Fecioară Maria și pe sfânta Rita, care până la moarte îmi va fi patroană.

Argenziano Maria

Benevento, 9 iunie 1959

​

   Propunere – Examinează-ți felul tău de a trăi de până acum și dacă nu ai avut încredere în Dumnezeu, propune-ți de acum, să împlinești doar voia Sa cea Sfântă.

*****

Rugăciune

   O, sfântă Rita, floare rară care ai crescut în grădina mistică a Bisericii, care ai fost dăruită părinților tăi, ca răsplată a abandonării lor în voia lui Dumnezeu, dobândește-ne și nouă această prețioasă virtute, ca prin renunțarea la voința noastră, să putem, cu senină încredere, să îndeplinim cu statornicie voia lui Dumnezeu.

De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita

​

Joia a II -a

COPILĂRIA SFINTEI RITA

   Este frumoasă copilăria și tinerețea fiecărui om, datorită prospețimii, nevinovăției și candorii, care le împodobesc. Să ne gândim cu ce haruri, cu ce suavitate a înzestrat-o Dumnezeu pe aleasa Sa slujitoare, chemată la un înalt grad de sfințenie. Astfel de semne i-au impresionat pe părinții săi, care vedeau prezența lui Dumnezeu, în fiecare întâmplare ce se petrecea cu fetița lor iubită.

   Din vechea tradiție aflăm că, fiind în leagănul său, a fost văzută o albină care se rotea în jurul gurii sfintei Rita, ușor închisă și care îi așeza pe buze, picături de miere.

   Domnul, care se folosește de lucruri mici pentru a ne avertiza, a vrut în acest fel să pună în lumină, nevinovăția pe care Rita, în mijlocul multelor încercări din viața sa, o va arăta, prin cuvinte și fapte. Prin prezența albinei, a vrut să arate curăția pe care ea și-o va păstra, până la moarte.

   Ne putem imagina bucuria micuței Rita, când a pronunțat pentru prima dată numele lui Isus sau când a simțit mângâierea primei rugăciuni.

   În sfârșit, ce stări sufletești putea avea ea, când descoperea treptat, adevărurile Credinței.

******

   Suflete iubit, gândește-te că și tu într-o zi, chiar dacă nu ai avut parte de semne deosebite, atins de harul ceresc, ai fost curat ca și acele suflete care îl văd pe Dumnezeu. Și tu te-ai bucurat, când ai pronunțat pentru prima oară numele lui Isus, te-ai emoționat când, pentru prima oară ai învățat să-L iubești.

   Acum nu se mai întâmplă așa? Timpul a trecut peste tine și a lăsat urme dureroase. Nevinovăția a dispărut și au rămas doar urmele păcatului. Înfăptuirea binelui nu te mai atrage, iubirea nu te mai aprinde, nădejdea nu îți mai surâde. Totul este rece, totul este mort în jurul tău și nu știi cum să te ajuți, nu găsești curajul și tăria să te ridici.

   Și totuși, suflet iubit, în taina inimii tale, rămâne o licărire de speranță. Există încă o luminiță care se poate înflăcăra. Această speranță, această luminiță, te-au condus în această zi în Biserică.

   Isus este Cel care îți vorbește în taină, El te cheamă, El vrea să-ți dăruiască bucuria senină din trecut. Isus se apleacă cu iubire asupra sufletelor care se întorc la El, plângând și încrezătoare că vor regăsi pacea, în Inima Sa.

​

MINUNE SĂVÂRȘITĂ DE SFÂNTA RITA

Pentru harul primit, își consacră fetița sfintei Rita

   Cu o lună în urmă, în 24 octombrie, am așezat pe o măsuță o cratiță care conținea sodă dizolvată în apă. Fetița mea de trei ani, a luat cratița, crezând că este în ea apă, a turnat într-un pahar și a băut. Auzind strigătele ei, mi-am dat seama că a băut sodă.

   Imaginează-ți disperarea mea. Am luat-o și am aplecat-o, încercând să o fac să vomite ceea ce băuse și așa s-a întâmplat. Imediat i s-au umflat limba și buzele. Nu mai scotea niciun cuvânt. Din expresia fețelor celor prezenți, înțelegem că fetița foarte probabil, nu ar mai fi putut fi salvată, căci soda produce arsuri mortale.

   În acea stare de disperare m-am rugat sfintei Rita, căreia îi sunt devotată, să-mi salveze fetița.

   Între timp a sosit medicul, care i-a controlat gura și a spus că soda i-a produs arsuri de gradul trei și umflătura era atât de mare, încât putea muri sufocată. Medicul i-a acordat primele îngrijiri și eu am început novena la sfânta Rita. Timp de patru zile, fetița a rămas în aceeași stare, fără să vorbească, fără să înghită o picătură de apă. Eu continuam să mă rog cu încredere sfintei Rita și eram singură că-mi va dobândi harul.

    A cincea zi, fetița a început să-și miște buzele și să articuleze niște cuvinte, dar incapabilă să spună ceva corect. Așa, până în a treisprezecea zi, singura ei alimentație fiind, din când în când, o picătură de apă îndulcită.

    Era Prima Vineri din lună și eu cu inima frântă am mers la biserică și m-am rugat sfintei Rita să-mi dobândească harul, adică să poată mânca fetița mea. Ce har mi-a dăruit Domnul în acea dimineață, prin mijlocirea Sfintei Rita!

    Întorcându-mă acasă, mi-am găsit fetița cu o felie de pâine în mână și când m-a văzut a spus: „Pot să mănânc, mamă! Sunt vindecată!”

    Imaginați-vă bucuria mea. Sfânta Rita, încă o dată mi-a dat dovada puterniciei sale mijlociri, la Dumnezeu. Fiindu-i recunoscătoare pentru toată viața, trimit fotografia fetiței mele, pe care am consfințit-o sfintei Rita.

Rosaria Ciccopiedi

Cariati Marina, 14 decembrie 1960

*****

Propunere – Dacă nu te poți prezenta în fața lui Isus cu veșmântul nevinovăției, atunci apropie-te de El, smerit și cu părere de rău pentru păcatele săvârșite.

​

Rugăciune

   O, minunată sfântă Rita, căreia Dumnezeu ți-a dăruit semne vizibile ale iubirii Sale, O, nevinovat crin al curăției, a cărei mireasmă și astăzi umple de admirație, dobândește-ne și nouă de la Dumnezeu, celor care umblăm în această lume atât de păcătoasă, frumoasa virtute, ca să putem păși pe drumul spinos, fără a ne lăsa atinși de păcat. De câte ori, noi pătăm nevinovăția primită prin Sacramentul Botezului! Dar, prin căința noastră sinceră, unită cu mijlocirea ta, nădăjduim să fim iertați de Dumnezeu.

    De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita  

​

Joia a III -a

RITA ADOLESCENTĂ

    Asemenea unei flori crescută lângă un limpede izvor, care sub ocrotirea razelor soarelui, își întărește rădăcina și își desface petalele parfumate, zâmbind la cer, tot așa micuța Rita, sub ocrotirea și exemplul bunilor săi părinți, hrănită în mod intim de harul dumnezeiesc, creștea în ani și în virtute, în fiecare zi devenind tot mai deschis față de cei care o cunoșteau. Modestă, simplă în îmbrăcăminte, senină și cu un frumos fel de a vorbi, evlavioasă și înțelegătoare, devine curând, nu numai în casa sa dar și în jur, îngerul mângâietor al tuturor săracilor din Roccaporena.

   Tradiția spune că, încă din fragedă copilărie, ea obișnuia să împartă în fiecare săptămână săracilor a anumită cantitate de pâine și alte lucruri, atât cât îi permiteau condițiile modeste din casă.

   Din iubirea față de Isus, înaintea Căruia petrecea în fiecare zi mult timp în rugăciune, izvora iubirea sa pentru săraci, în fiecare dintre ei văzând persoana Învățătorului dumnezeiesc.

   Aceste două mari iubiri ale ei, iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui, erau singurele care făceau să-i bată inima sa feciorelnică, căci Rita adâncită în rugăciune, după ce s-a dăruit contemplării Celui Răstignit, nu găsea altceva pentru inima sa înflăcărată de iubire, decât să se ocupe de nevoile și durerile aproapelui.

*****

   Suflete iubit, ce amară mustrare este pentru eul tău capricios, pentru răceala ta, iubirea Sfintei Rita! Iubirea pe care tu o areți Domnului prin faptele sfinte, este foarte slabă, dacă ea nu sufocă în inima ta niciuna din ambițiile tăinuite, dacă nu îți inspiră milă față de suferințele aproapelui, dacă nu îți aprinde în suflet nicio dorință de a trăi o viață mult mai evlavioasă. Iubirea învinge totul!

Dacă această iubire va avea anumite interese și va fi legată de plăcerile acestei lumi, tu vei face inutile faptele credinței și ale carității. Însă, dacă această iubire va fi rodul rugăciunii, atunci vei prețui la dreapta lor valoare și jertfele pe care le cere exercițiul carității și cu ea vei distruge orice sămânță a păcatului, orice stare de oboseală și plictiseală.

   Roagă-te, suflet iubit, ca sfânta Rita să-ți inspire o parte din acea înflăcărată iubire a ei pentru Dumnezeu și din acea caritate delicată și statornică care, înflorind în inima sa feciorelnică, a întovărășit-o ca o mireasmă a Raiului, până când a murit.

​

MINUNEA SĂVÂRȘITĂ DE SFÂNTA RITA

Un dublu har, dobândit prin mijlocirea sfintei Rita

   După inundația din luna mai a anului trecut, acoperișul casei mele s-a distrus și apa pătrundea prin fisurile acestuia. Pentru mine era o mare preocupare, căci nu aveam posibilitatea să-l repar. Am deja o vârstă înaintată și locuiesc cu o mătușă bătrână de 92 de ani și nimeni nu se gândește la noi.

   Singura mângâiere a noastră este rugăciunea, prin care încredințăm problemele după ora șase, am încredințat Fecioarei Maria și Sfintei Rita, acoperișul periculos.

   Mă aflam în timpul rugăciunii, când am simțit inspirația să ies și să adun hainele, pe care le pusesem la uscat pe balcon. Nu mi-am urmat imediat această simțire, dar glasul interior mă îndemna să o fac și am ieșit, adunând hainele încă umede. După numai 10 minute, de abia intrasem în casă și aceasta a fost zguduită, ca de un cutremur. Partea de sus a casei, ieșită în afară, lată de 60 cm și lungă de 15 metri, se prăbușise și devenise o grămadă de cărămizi.

  Am scăpat printr-o minune. Au venit pompierii să adune totul, au venit și autoritățile și ne-au obligat să ne mutăm, căci și acoperișul era în pericol. Ni s-a oferit temporar un loc într-o școală, fiind vacanță. Aici a început pentru noi o perioadă dureroasă.       Mătușa mea s-a îmbolnăvit având o infecție și eu nu-i puteam oferi în acea situație tristă, nici măcar necesarul. Hrana noastră erau doar lacrimile și nicio ușă la care am bătut pentru a primi ajutor, nu ni s-a deschis.

   Disperată, am început în cinstea Sfintei Rita o novenă, rugând-o să aibă milă de noi, să ne ajute, mai ales că se apropia începutul școlilor și deci, trebuia să ne găsim un alt loc. M-am aruncat la picioarele Crucii, care se afla în sala unde stăteam și L-am rugat pe Isus Răstignit prin mijlocirea Sfintei Rita, să ne ajute înainte de terminarea novenei.

   În a opta zi a acelei binecuvântate novene, s-a oprit la ușa noastră o mașină. Era o prietenă de-a mea, pe care nu o mai văzusem de 38 de ani și căreia nu-i scrisesem. Ea a venit la mine și văzând casa cum arată, imediat, pe cheltuiala ei, a reparat-o. Această dragă prietenă a mea, căreia îi port o veșnică recunoștință, a fost pentru noi, semnul Divinei Milostiviri și Sfânta Rita mi-a transmis-o, ca pe un înger, în clipa în care eram îndurerată.

Teresina Bueti Leone 

Favazzina (R. Calabria), 16 octombrie 1960

*****

   Propunere – Examinează-te și dacă găsești mari lipsuri în îndatoririle tale de iubire față de aproapele, astăzi, din iubire pentru Dumnezeu, să dai de pomană primul sărac pe care îl vei întâlni.

​

RUGĂCIUNE

   O, sfântă Rita, care din copilărie L-ai iubit pe Dumnezeu, cu o iubire înflăcărată și de la Isus Răstignit ai primit primele lecții ale iubirii aproapelui, învață-ne și pe noi, care suntem atrași de iubirea pământească, adevărata iubire, care răsplătește sufletul, care nu lasă amărăciuni și lacrimi și îmbogățește cu merite, voința noastră.

   Noi am vrea să ascultăm inspirația bună pe care ne-o trimite Dumnezeu, dar cuprinși imediat de obiceiurile noastre rele, frângem orice propunere bună. Mijlocește pentru noi să fim hotărâți  în propunerile noastre, învață-ne să gustăm din delicata iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele, pentru a fi cuprinși de acest foc dumnezeiesc și să nu ne mai întoarcem niciodată la plăcerile trecătoare și josnice, ale iubirii pământești.

De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita

​

Joia a IV-a

RITA, SOȚIE EXEMPLARĂ

   Anii tinereții sfintei Rita treceau, fiind ocupată cu rugăciunea, cu împlinirea faptelor bune și treburilor casnice. Ea îi iubea pe părinții săi mult, ajutându-i în tot ce aveau nevoie, dar simțea și o vie dorință pentru singurătate. A primit de la dânșii o cameră în care să se retragă uneori în tăcere și să mediteze.

   Astăzi, cine vizitează căsuța sfintei Rita, care acum este transformată în capelă de rugăciune pentru cei din satul ei, poate să se gândească la viziunile ei, la întâlnirile dumnezeiești, prin care sfânta a trăit clipe de fericire, în acel loc sfânt.

   Cu o astfel de pregătire, Dumnezeu a vrut să o întărească pe Rita pentru teribilele încercări care o așteptau. Dorința Ritei era să intre călugăriță în mănăstirea surorilor Augustiniene, în Cascia. Dar, voia Domnului era alta, chiar dacă I-a plăcut sfânta sa dorință. El a vrut să încerce sufletul frumos al Ritei. Preocupați de bătrânețea lor, părinții s-au gândit să-i caute un soț. Dorind să o aibă pe Rita cu ei, n-au fost de acord să intre în mănăstire. Nu au fost de ajuns lacrimile și rugăciunile, Rita trebuia să accepte voința părinților. Era foarte mare jertfa impusă. Dar era tot atât de mare răbdarea și resemnarea.

   Nu au lipsit greutățile în viața sa conjugală. Le-a acceptat și le-a suportat cu blândețe, cu umilința feței și a inimii, cu delicatețea și prudența feței și a inimii, cu delicatețea și prudența unei tăceri lăuntrice, tăcere în care ea striga mai tare și mai încrezătoare la Dumnezeu. Prin statornicia și delicatețea sa, treptat, caracterul rău al soțului s-a armonizat tot mai mult cu al ei, pe culmile iubirii față de dumnezeu și de aproapele. Amândoi au putut să se bucure de o iubire reciprocă, într-o familie morală, simplă, bună.

   Câte învățături are acest episod din viața sfintei Rita! De admirat este ascultarea de voia părinților, chiar dacă această ascultare însemna pentru ea, cea mai mare jertfă a vieții! Bunătatea ei a fost eroică, în fața tuturor încercărilor.

   Suflet iubit, tu cum te comporți în fața rănirilor, care ți se aduc prin cuvinte, din partea altora? Știi să-ți stăpânești bătăile inimii, să-ți învingi furia caracterului? Accepți corectările celor care vor să te îndrepte? Sfinții au înțeles învățătura lui Isus: Învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima și cu blândețe, cu iubire, cu răbdare, au cucerit suflete.

​

MINUNEA SĂVÂRȘITĂ DE SFÂNTA RITA

Mi-a salvat copilul, bolnav de meningită

   Micul meu Giorgio, de numai 5 ani, s-a îmbolnăvit de meningită în formă gravă, cu complicații ale pielii. A fost internat în spitalul din Foligno, în secția izolată, timp de o lună de zile, dar toate îngrijirile ce i-au fost acordate erau zadarnice și a fost transportat la spitalul din Perugia. Am încercat disperată cu orice preț, să-mi salvez micuțul, atât prin rugăciune, cât și cu mijloacele științei umane, dar, când știința umană a rezultat a fi neputincioasă, m-am adresat sfintei cazurilor imposibile.

   Am trimis o ofertă de bani la Orfelinatul fetițelor din mănăstirea sfintei Rita din Cascia, cerând să se facă rugăciuni. Copilul meu, care se afla în pragul morții, devenise și orb și nu mai dădea semne de viață, dar în delirul lui, o invoca cu expresii emoționante pe sfânta Rita, cerându-i să-l salveze.

   Pentru inima mea de mamă era un chin, mă rugam și îndemnam și pe alții să se roage la sfânta Rita și ea a vrut să asculte smeritele rugăciuni ale unei mame îndurerate și ale unui copil, care suferea mari dureri.

   Au trecut cincisprezece zile și copilul mi-a cerut insistent să-l duc acasă, în pătuțul său. Aproape de patul micuțului muribund, disperată, n-am putut să nu-i îndeplinesc dorința și chemând ambulanța, l-am dus acasă.

   După câteva zile, copilul a început să se miște și să dea semne de viață. Pe neașteptate a spus: „Rugați-vă, rugați-vă cu încredere, cereți-i sfintei Rita, să nu mor!”

   Din acea zi am intensificat rugăciunile și sfânta Rita ne-a ascultat. Micuțul, puțin câte puțin, a început să fie mai bine și acum este în afara oricărui pericol, este cu noi și se bucură de iubirea familiei sale.

   Toată recunoștința mea sfintei Rita, precum și familiei și în particular, a micuțului vindecat. Așa cum am promis, m-am dus la picioarele sfintei cu copilul, pentru a-i mulțumi.

Irema Mazzoli 

Campello sul Clitunno, 22 noiembrie 1962

*****

Propunere – Suportă cu răbdare orice contrarietate care ți se întâmplă în această zi, gândindu-te că Domnul încearcă pe cel care îl iubește.

RUGĂCIUNE

   Cât de frumos este exemplul tău, o blândă și eroică sfântă Rita! Cât ești de admirată în acele încercări prin care ai trecut, tocmai în cei mai frumoși ani ai tinereții! Tu ai înțeles din timp, cuvintele lui Isus: Fericiți cei ce plâng, că aceia vor fi mângâiați. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este Împărăția cerurilor și tu dorind cerul, ai îmbrățișat surâzătoare Crucea.

   Nici nouă nu ne lipsesc crucile, dar ne lipsește răbdarea, pentru a le accepta din mâna lui Dumnezeu. Te rugăm, prin suferințele tale, să ne dobândești de la Dumnezeu adevărata răbdare creștinească, ca să primim toate suferințele pe care Lui îi va plăcea să ni le trimită, pentru binele nostru și să câștigăm astfel, roadele vieții veșnice.

De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita

​

Joia a V-a

RITA, MAMĂ CREȘTINĂ

   În mijlocul încercărilor prin care a trecut în timpul căsniciei, Domnul a mângâiat-o de două ori pe sfântul Rita, cu darul maternității. O mamă sfântă este cu adevărat un înger, care nu are asemănare pe pământ.

   Acum, când pacea s-a așternut în casă, prin convertirea soțului ei, Rita s-a dăruit deplin educației copiilor. Ea a vrut ca prin exemplul său, să trăiască și ei o viață creștină și a folosit mijloacele cel mai delicate ale sentimentului matern, să formeze sufletele băieților ei, să devină evlavioase, ascultătoare și modeste.

   Nu a fost ușor nici pentru ea. Era nevoie de o continuă muncă de formare, ca acele mici flori să nu se deschide spre rău. Dar mai mult decât a fi încrezătoare în puterea sa, Rita i-a încredințat Harului dumnezeiesc, consacrându-i lui Dumnezeu.

   Pentru ca oferta ei să reușească, s-a rugat cu și mai mare înflăcărare, lăsându-se în voia lui Dumnezeu și a înmulțit faptele bune și de ispășire.

   Despre ea se poate spune cum s-a spus despre mama sfântul Grigore de Nazians.

  Atât de bine îndeplinea munca în casă și dorințele familiarilor, încât părea că nu are timp să se ocupe de cele crești. Și totuși, era atât de evlavioasă, încât părea că ar fi străină față de orice problemă familiară.

   Suflete iubit, dacă ești mamă, înțelegi măreția misiunii tale? Ai acceptat maternitatea cu acel spirit creștinesc, resemnat și hotărât, care le face pe mame niște eroine? Iubești tu creaturile, pentru că au un trup frumos sau pentru că au o armonie a membrelor sau o frumusețe a surâsului, mai mult decât frumusețea sufletului lor și curăția inimilor lor? Ai avea puterea sufletească să vrei ca, copiii tăi să moară nevinovați, decât să-i vezi sclavii păcatului sau a viciilor?

   Și dacă nu ești mamă, gândește-te că toți pe pământ avem o misiune de îndeplinit, încredințată nouă de Dumnezeu. Pentru toți sosește clipa jertfei și a încercării, de la toți se cere un exemplu bun, o mărturie de edificare pentru aproapele. Fericit cel ce are întotdeauna, sufletul gata de jertfă! Fericit cel ce are inima deschisă, pentru a auzi glasul iubirii și al îndatoririi!

​

MINUNE SĂVĂRȘITĂ DE SFÂNTA RITA

Vindecarea unei fetițe, care se găsea într-un caz disperat

   Într-o dimineață, când am intenționat să-i fac baie micuței mele Jennie, am observat că abdomenul ei era umflat. Am fost foarte preocupată și fără să mai pierd timpul, am dus-o la un specialist. Mi-a spus că trebuia operată urgent.

   Am dus-o la spital, i s-a făcut intervenția, dar mă aștepta o mare deziluzie. Medicul chirurg mi-a spus că a deschis-o, fără să poată face nimic, că boala avansase mult și fetița trebuia să moară. Inima mea era disperată, m-am adresat unui alt specialist și acesta mi-a dat o fărâmă de speranță, gândindu-se să facă niște tratamente.

   Între timp, o soră de-a mea mi-a trimis pulbere din vița-de-vie pe care sfânta Rita a udat-o, pe când trăia și petale de trandafir din trandafirul miraculos, îngrijit tot sfânta Rita. Am așezat totul pe partea bolnavă a micuței și am scris imediat la Sanctuarul din Cascia, Italia, cerând rugăciuni călugărițelor și fetițelor orfane de acolo. Și noi în familie am intensificat rugăciunile, implorând minunea și sfânta Rita nu a întârziat să ne asculte. Terminat tratamentul, specialistul mi-a spus că se putea face intervenția și imediat a și avut loc.

  După numai opt zile, am putut să o aducem acasă pe micuța noastră, complet vindecată. Bucuria noastră este mare, dar recunoștința față de sfânta Rita este imensă. Cum am promis, trimit oferta, cu rugămintea de a publica dobândirea acestui har.

Familia Parisotto 

 

Guelph, Onatario (Canada), 23 octombrie 1961

*****

Propunere – Urmând exemplul sfintei Rita, să fii pentru cei din familia ta un exemplu bun și dacă nu sunt încă convertiți, să te rogi cu și mai mare încredere lui Isus și Fecioarei Maria, să-i consfințești lor.

 

RUGĂCIUNE

   Oglindă a tuturor virtuților, mărită sfântă Rita, tu care ți-ai îndeplinit misiunea de mamă încredințată ție de către Domnul, încrezătoare în ajutorul Său și ai răbdare cu o tărie creștinească toate încercările prin care ai trecut, ajută-ne și pe noi să ne îndeplinim cu sfințenie îndatoririle noastre, mai ales acelea care cer renunțarea la voința noastră.

   Fă ca în casele noastre să domnească armonia, pacea, buna înțelegere. Să nu se întâmple cumva, ca din cauza noastră, ceilalți să se îndepărteze de calea binelui, ci ei să vadă în trăirea noastră, încă un semn, pentru a-L sluji cu sfințenie pe Domnul.

De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita

​

Joia a VI-a

RITA VĂDUVĂ

   Viața noastră pe acest pământ trece, având parte și de mângâierile lui Dumnezeu și de prigonirile acestei lumi. Bucuriile, stările intime de fericire, pe care sfânta Rita le avea din unirea inimii sale cu harul lui Dumnezeu, în curând s-au transformat în amărăciune, printr-o neașteptată schimbare.

   Viața sa familiară a fost frântă de o tragedie sângeroasă.

   Într-o zi, s-a răspândit vestea că soțul Ritei a fost omorât. Ce lovitură cruntă pentru inima ei! Îmbrățișându-și copiii, deveniți pe neașteptate orfani, ea a putut vedea haina plină de sânge a soțului ei, fără să aibă în inimă vreun gând de ură sau de răzbunare, contra ucigașilor, căci trăind în comuniune cu Isus Răstignit, a învățat să iubească și să ierte.

   Dar această stare de liniște a sufletului, în fața unei dureri de nemângâiat, nu o aveau băieții săi, care de acum fiind mărișori, au jurat să răzbune familia și grăbeau ziua acestei răzbunări. Mama știe să citească în inima propriilor copii mai bine decât oricine altcineva. Și Rita, își dădea seama cu teamă, cum ura creștea în fiecare zi în sufletul copiilor săi. Ea a încercat prin orice mijloc să îndepărteze de la ei această dorință, să șteargă orice amintire a ceea ce s-a întâmplat. Dar în zadar, cu sângele patern, curgea în vinele tinerilor, dorința de răzbunare.

   Atunci, mama eroică a recurs la jertfa supremă. A îngenunchiat în fața Crucii și a spus plângând: Doamne, înainte ca acești copii ai mei să-și păteze mâinile cu sângele ucigașului tatălui lor, cheamă-i la Tine!

   Cine poate spune, ce luptă mare a avut în suflet sfânta Rita, înainte să formuleze eroica rugăciune.

  Suflet iubit, ce rușine, ce mustrare pentru tine, care nu numai că combați, dar ai sentimente de ură și răzbunare, pentru o mică contrarietate, pentru o mică jignire, care îți vine din partea aproapelui!

   Când îți simți sufletul tulburat și gânduri de tulburare apar în mintea ta, îngenunchează ca și sfânta Rita în fața crucii și jertfește-I Lui Isus, pornirile tale rele.

​

MINUNE SĂVÂRȘITĂ DE SFÂNTA RITA

Se vindecă prin mijlocirea sfintei Rita

   De aproape douăzeci de ani am suferit de pietre la rinichi. Cu toate tratamentele făcute, nu eram mai bine, din contră, din zi în zi durerile mele erau tot mai mari. Medicul meu m-a sfătuit să mă internez în spitalul civil din Lecce, pentru a-mi face o radiografie. M-am internat în luna februarie. Prin diferite radiografii, a rezultat că sub una dintre pietre s-a format o pungă de puroi și rinichiul stâng nu mai funcționa.

   Trebuia să fiu operată, dar cum aveam o temperatură mare în acea zi, doctorii au spus că trebuie așteptat, până scade temperatura.

   Într-o dimineață, soțul meu a venit ca de obicei la mine și mi-a adus o iconiță cu sfânta Rita, cu pulbere binecuvântată. Când mi le-a adus, eu mă aflam într-o stare gravă și foarte slăbită, căci refuzam orice fel de mâncare.

   Am așezat pulberea pe noptieră. După câteva ore, întorcându-mă, am văzut iconița sfintei Rita și mi-am amintit de pulbere, am înghițit-o imediat cu mare încredere, în timp ce mă rugam sfintei.

   Am început să am dureri și mai puternice și cum mă gândeam că boala s-a agravat, mă gândeam și la faptul că trebuia să-mi părăsesc pentru totdeauna familia. După puțin timp, am simțit un puternic îndemn să cobor și am reușit să elimin o mare piatră, cu o mare cantitate de puroi.

   Doctorii au constatat, că starea mea s-a ameliorat puțin, dar au hotărât că intervenția era necesară. Înainte de a mă opera mi-au făcut o nouă radiografie. Ce mare le-au fost uimirea când au observat că totul dispăruse. Medicii au confirmat că era vorba despre o minune și peste câteva zile m-au externat, complet vindecată.

   Recunoscătoare sfintei Rita, pentru a răspândi devoțiunea față de ea, doresc să se publice harul dobândit.

Leone Cristina

Salice, 3 iunie 1959

*****

Propunere – Cercetează-te și dacă găsești în inima ta vreun sentiment de ură sau răzbunare, renunță la el, din dragoste pentru Dumnezeu.

​

RUGĂCIUNE

   O, eroică sfântă Rita, de unde ai avut tăria să reziști în marea încredere, care lovea în sfințenia sentimentelor tale? De unde ai avut atâta curaj, să dorești moartea copiilor, în locul păcatului lor?

   Acel Isus Răstignit pe care tu L-ai contemplat cu iubire, acel spin care ți-a străpuns fruntea, făcându-te părtașă la durerea Lui, ne descoperă misterul eroismului tău.

De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita

​

Joia a VII-a

Intrarea sfintei Rita în mănăstire

   Adâncită în durerea și amintirile ei, sfânta Rita, singură fiind acum în lume, nu găsea altă mângâiere decât în reculegere și în rugăciune.

  Deasupra caselor din Roccaporena se înălță impunătoare o stâncă, unde sfânta Rita mergea des să se roage. Aici, în tăcerea solemnă a naturii, ea se dăruia cu totul contemplării mărețiilor lui Dumnezeu, uitând de tot ce era pământesc.

   Rugându-se, în inima ei devenea tot mai puternică dorința de altădată, aceea de a intra în mănăstire. Acum nu mai era niciun obstacol. S-au rupt toate legăturile care o țineau lângă familie în timpul vizitelor dese pe care le făcea la biserica închinată sfintei Maria Magdalena din Cascia, simțea cum această dorință devenea tot mai puternică, astfel încât, convinsă că aceasta era voia lui Dumnezeu, a cerut călugărițelor augustiniene din acea mănăstire, să o primească.

   Cerere ei a fost de nenumărate ori respinsă, căci înainte trebuia să se stingă neînțelegerile care i-au răpit soțul și i-au persecutat copiii. Atunci când ar fi domnit iarăși pacea în Cascia, atunci i s-ar fi deschis ușa mănăstirii.

   Legenda povestește că într-o noapte, în timp ce se ruga, îi apare sfântul Ioan Botezătorul, împreună cu sfinții Augustin și Nicolae de Tolentino, patronii săi particulari, care asigurând-o că rugăciunea i-a fost ascultată, au invitat-o să îi urmeze.

  Ascultătoare, a mers pe urma pașilor celor trei sfinți, care au condus-o pe căi neobișnuite și în mod misterios, până la ușa mănăstirii din Cascia și cu ușile închise au introdus-o în mănăstirea augustiniană.

   Călugărițele, în fața unui eveniment atât de miraculos, depășind mai întâi uimirea, au recunoscut mâna lui Dumnezeu și au primit-o cu bucurie pe Rita, în comunitatea lor.

   Sfânta Rita a readus pacea printre locuitorii din Cascia și a dobândit astfel, intrarea printre călugărițele augustiniene.

 *****

   Suflete iubit, admiră căile tainice ale Domnului! Te uimești că trebuie să străbați calea ta printre continue contrarietăți și nu te gândești că aceea este calea care te conduce la Dumnezeu! Nu știi că Dumnezeu a hotărât pentru fiecare dintre noi o cale, foarte clară și sigură, chiar dacă nu întotdeauna, ușoară și netedă? Ai grijă să nu te opui acestui plan dumnezeiesc, să nu te abați de la ei, pentru a urma capriciul tău! Atunci, părăsind această cale trasată pentru tine, te vei îndrepta sigur spre ruină.

   Să știi să te încrezi suflet iubit, cu mare dăruire și cu mare încredere în Providența Divină. Ea îi ajută întotdeauna pe cei care știu să aștepte cu iubire. Dacă sfânta Rita s-ar fi pierdut cu sufletul, după ce a suportat atâtea refuzuri, nu ar mai fi avut marea mângâiere să vadă răsplătită sfânta sa dorință.

​

MINUNE SĂVÂRȘITĂ DE SFÂNTA RITA

Scăpată de la moarte sigură, rugându-se sfintei Rita

   Îmi începusem ca de obicei munca după amiază, care consta în transportul de material obținut din săpăturile din interiorul combinatului electrochimic din Terni până pe culmea ce se afla deasupra râului Nera.

Când am ajuns în momentul descărcării, am pus în funcție remorca mașinii și m-am apropiat de marginea locului de unde trebuia să cadă încărcătura în râu. Dar evident, am apropiat prea mult mașina de margine.

   După ce am rămas suspendat câteva minute în gol, mașina a căzut 40 de metri în jos rostogolindu-se încă vreo 10 metri. S-a oprit la mică distanță de apa care curgea cu mare presiune în acel loc.

În momentul dezastrului mi-am dat seama ce s-a întâmplat și m-am rugat patroanei mele sfânta Rita, deschizând ușa cabinei. Dar nu am reușit în timp, să ies. Am fost aruncat afară din cabină, împreună cu câteva perne ce se aflau în interior. Apoi nu am mai văzut și nu am mai simțit nimic.

   Câțiva muncitori care au asistat neputincioși la toată scena, după ce au coborât, m-au găsit leșinat, deasupra pernelor, la câțiva metri distanță de mașină. Am avut ușoare răni la cap și la un picior, dar nu mi s-a întâmplat nimic grav.

   Sunt sigur că sfânta Rita, pe care am chemat-o cu încredere, m-a salvat de la o sigură și groaznică moarte, făcând ca pernele să atenueze lovitura și nu a permis să cad nici măcar în râu...

   Doresc să exprim în mod public sfintei Rita, recunoștința mea, pentru că mi-a dobândit un așa har și să mă încredințez acum și întotdeauna, grijii sale materne.

Gino Brizi

Nera Montoro, februarie 1959

 *****

Propunere – Să fii statornic în dorințele bune și când te simți tulburat de îndoială și neîncredere, cere lui Dumnezeu, lumină și sfat.

​

RUGĂCIUNE

   O, sfântă Rita, iată dorințele tale încununate! În mod miraculos, domnul a vrut să răsplătească statornicia ta, încrederea mare pe care ai avut-o în El!

  De ce oare, noi suntem atât de departe de exemplul tău, atât de nestatornic în săvârșirea binelui? Iartă-ne, o sfântă Rita, ne recunoaștem slăbiciunea! Dobândește-ne de la Domnul, statornicia în săvârșirea binelui și încredere în rugăciune.

   Ajută-ne să nu obosim niciodată în a-L iubi și sluji pe Dumnezeu aici pe pământ, având nădejdea că într-o zi ne vom bucura veșnic în cer.

De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita

​

Joia a VIII-a

Sfânta Rita, pe calea care duce la cer

   Iat-o pe sfânta Rita, în sfârșit fericită, căci i s-a împlinit cea mai arzătoare dorință. Acum, nu se gândește la altceva decât să înainteze pe calea trasată de Mirele dumnezeiesc. Îmbrăcând sfântul veșmânt augustinian, intenționa să fie exemplară în viața cea nouă și s-a retras în tăcere, în umilința virtuților călugărești.

   Dar, cu cât se ascundea mai mult, mireasma virtuților sale se răspândea în mănăstire și în jurul ei. A iubit muncile cele mai umile. Foarte ascultătoare, a îndeplinit cu exactitate ceea ce avea de făcut, chiar dacă unora le-ar fi părut zadarnice și fără sens.

   Fiecare dintre călugărițe a putut experimenta trăsăturile delicate ale dulcei sale iubiri.

   Apropiindu-se timpul în care trebuia să depună sfintele Voturi, cu mai multă rugăciune și lungi mortificări, cerea de la Dumnezeu harul să le îndeplinească în modul cel mai demn.

   Cu câtă bucurie s-a apropiat de Altar! Ea aparținea cu totul lui Dumnezeu, era dezlipită de orice lucru pământesc. Voința sa, consacrată prin jurământ, pare să înnobileze și să mărturisească oferta sa curată.

Suflete iubit, chiar dacă te afli în lume, să te consfințești lui Dumnezeu, să înveți cu câtă grijă tu trebuie să-ți pregătești inima, ca oferta să fie primită de Domnul.

   Dumnezeu, cum poate să fie mulțumit, dacă nenumărate păcate însoțesc oferta ta? Gloria deșartă și satisfacerea orgoliului, trebuie să fie excluse și în locul lor, asemenea sfintei Rita, tu trebuie să așezi rugăciunea înflăcărată, jertfa și întotdeauna numai preamărirea lui Dumnezeu, pentru a nu rămâne înșelat în alegerea stării tale și pentru a nu micșora meritul faptelor tale.

​

MINUNEA SĂVÂRȘITĂ DE SFÂNTA RITA

Am fost vindecată în urma unei grave operații

   Vreau să fac cunoscut tuturor, marele har pe care l-am primit prin mijlocirea sfintei Rita.

   Mă pregăteam pentru un eveniment important, care trebuia să aibă loc peste puține zile. Pe neașteptate, noaptea am orbit. M-am simțit rău. Familia a chemat de urgență medicul ginecolog, care m-a sfătuit să mă internez imediat în clinică, pentru a naște prin cezariană. După operație starea mea s-a înrăutățit, după două zile mi-au revenit convulsiile și au durat o zi și o noapte. Inima începea să-mi cedeze, respiram cu oxigenul. Medicii l-au chemat pe soțul meu și pe părinți și i-au anunțat că nu mai era nicio speranță. Numai printr-o minune puteam trăi.

  În marea durere, familia a început cu încredere să se roage sfintei Rita, sfânta cazurilor imposibile, cerând cu înflăcărare intervenția ei.

   Sora mea mi-a adus pulbere din vița de vie miraculoasă și o icoană pe care mi-a pus-o între mâini. Aproape de patul meu era asistenta și ea știind că sunt în agonia morții și primisem ungerea bolnavilor, mi-a dat să înghit pulberea așa cum s-a putut. Cum am înghițit-o, am adormit.

   Imediat a urmat îmbunătățirea constatată de medici, care au afirmat că vindecarea mea se datora unei minuni.

Bianchi Ilva

Roma, 29 noiembrie 1959

*****

Propunere  - Examinează-te dacă în săvârșirea binelui sau când te rogi, tu cauți slava lumească și propune-ți de acum înainte, să faci totul numai pentru preamărirea lui Dumnezeu.

​

RUGĂCIUNE

   O, sfântă Rita, în harurile pe care tu le-ai primit de la Domnul, ai găsit noi motive să te umilești, să recunoști că ești ultima dintre creaturile Sale. Tu, care nu ai îndrăznit să te apropii de Altar, fără ca înainte să-ți supui nevinovatul tău trup mortificărilor, învață-ne și pe noi, păcătoșii, să nu ne mândrim niciodată cu harurile pe care le primim de la Dumnezeu și întărindu-ne prin răbdare, în timp, să înaintăm în fiecare zi din viața noastră pe calea sfințeniei, până vom dobândi ca și tine, răsplata veșnică, pregătită celui care se îndreaptă către Cer, pe sfânta cale a umilinței.

De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita

​

Joia a IX-a

Iubirea sfintei Rita

   Dacă umilința creștină ascunde darurile cerești, păzește în ascuns și în tăcere eroismul virtuților, Isus vrea în același timp, ca fiecare credincios să arate în viața sa, lumina exemplului bun, care să îi atragă pe oameni să-L preamărească pe Dumnezeu.

   A corespunde acestor două îndatoriri, în aparență contrare, este un secret al sfinților, care, luminați de harul dumnezeiesc, știu în toate împrejurările să fie umili și să devină totodată raze de lumină în mijlocul unei lumi întunecate.

   Sfânta Rita, intrând în mănăstire numai cu dorința de a trăi în ascuns și aproape uitată, îndată ce s-a aflat în mijlocul călugărițelor, îmbrăcând haina care îi impunea să trăiască cu sfințenie fiecare gest al său, a înțeles că obligația edificării aproapelui a crescut.

   Înflăcărată de această dorință, ea s-a dăruit în lucrarea de sfințire a aproapelui.

  Bolnavii, cei necăjiți, au simțit deseori mângâierea mâinii sale miloase și mângâierea cuvântului său plin de duioșie cerească, mângâia sufletele atacate de cel rău.

  Vizitele sale erau dorite de bolnavi, asemenea unor apariții divine. Din gura sa ieșeau cuvinte de mângâiere care aduceau vindecare, mai mult decât orice medicament.

   Înflăcărată de un sfânt zel pentru salvarea sufletelor, folosea orice mijloc pentru a-i conduce pe cei care se aflau pe o cale greșită, calea binelui. Și  ce bucurie domnea în inima sa, atunci când conducea sufletele la Dumnezeu!

*****

   Suflete iubit, vezi ce câmp vast îți oferă și ție Domnul, pentru a-ți arăta iubirea, răbdarea și zelul! De ce, îmbrăcat într-o falsă evlavie, treci cu atâta indiferență prin fața nefericirii, a durerilor, a suferințelor aproapelui. Te-ai rugat lui Dumnezeu fără să ai o credință vie, dacă tu nu ești impresionat de acele dureri și ai inima închisă, rece și lipsită de sensibilitate!

   Nu știi că iubirea, mila, jertfa din dragoste pentru Dumnezeu, au o valoare mult superioară rugăciunilor pe care tu le murmuri, cu inima distrată și lipsită de sensibilitate.

   Isus devenea simțitor în fața nefericirii și a durerilor oamenilor. Și după ce s-a rugat, nu înceta să-și  așeze sfintele Sale mâini peste cei bolnavi și să-ți facă auzit cuvântul mângâietor, celor încercați și păcătoși.

   Roagă-te și tu! Roagă-te ca Domnul să-ți aprindă în inimă acest foc sfânt. Și după ce ai chemat asupra ta binecuvântarea lui Dumnezeu, să știi să fii asemenea sfinților, lumină și mângâiere pentru aproapele tău, în faptele iubirii și ale milosteniei.

*****

​

MINUNEA SĂVÂRȘITĂ DE SFÂNTA RITA

Vindecarea miraculoasă a unui bolnav de inimă

   În primele zile ale lunii decembrie din anul trecut, tânărul Gaudiosi Bruno, care suferea de aproape patru ani, avea febră foarte mare, diagnosticată de diferiți medici ca derivantă a unei endocardii lente.

   Boala se opunea oricărei îngrijiri, oricât de energică ar fi fost și febra stingea zi după zi, existența sa tânără. Totul era în zadar, aceasta progresa cu repeziciune.

   În ziua de 26 decembrie, tânărul nu-și mai putea articula limba.

   Către ora 13.30 a intrat în agonie. Disperați și pentru faptul că știința era neputincioasă, am pus la gâtul muribundului o relicvă de-a sfintei Rita și ne-am rugat ei, să mijlocească. În seara aceleiași zile, tânărul nu mai avea febră și era salvat. În zilele următoare a început să mănânce și acum încet își revine.

   Din marea noastră durere din acele zile, rămâne numai încrederea înflăcărată în sfânta Rita și promisiunea pe care tânărul a făcut-o și o va așeza la picioarele patroanei sale cerești, îndată ce va putea face călătoria la Cascia.

          Teresis Jannon

Napoli, 26 februarie 1958

*****

Propunere – Examinează-te dacă cumva practici multe și diferite devoțiuni, dar încalci cele mai elementare îndatoriri ale iubirii, prin egoism și bârfă. În caz că te găsești în această stare falsă a sufletului, corectează-te imediat, reducând adevărata armonie între credința, faptele și cuvintele tale.

​

RUGĂCIUNE

   O, sfânta Rita, exemplu al iubirii, tu care ai făcut în viața ta numai bine aproape și ai uitat de tine, tu care ți-ai consacrat toate jertfele în slujba iubirii și nu ai neglijat niciun mijloc pentru a călăuzi sufletele la Dumnezeu, tu care ai fost lumină și mângâiere pentru orice suferință și durere, dobândește-ne și nouă o scânteie din acest foc sfânt, ca să putem îmbogăți sufletele noastre cu meritele care izvorăsc din slujirea aproapelui, până când Domnul ne va dărui răsplata promisă celor cu inima smerită și plină de iubire.

De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita

 

Joia a X-a

Voturile sfintei Rita

   Voturile de sărăcie, castitate și ascultare, care formează lanțul de aur ce unește pe cei consacrați Domnului, au fost îndeplinite de sfânta Rita în amănunțime, până la moartea sa, cu cea mai delicată grijă.

   Ascultătoare fiind încă din tinerețea sa, de voința părinților, încât și-a sacrificat un ideal al său pentru a se căsători, nu i-a fost dificil să-și plece fruntea la jugul ușor al ascultării monastice. Ea se bucura că trebuia să renunțe la propria voință și să muncească, să se roage, să se odihnească ascultând de voința superioarei, în care recunoștea reflectată în mod direct, voința lui Dumnezeu.

   Într-o zi Superioara, pentru a-i încerca ascultarea, a pus-o să ude o viță de vie uscată. Sfânta Rita fără să murmure, a îndeplinit ceea ce i se ceruse, până când Domnul a făcut ca acel lemn uscat să înmugurească și să aducă rod. Este vița de vie care și astăzi se vede în curtea mănăstirii din Cascia și care este numită, desigur, vița de vie a sfintei Rita.

   Călugărițele o admirau și mulțumind Domnului căci au adus în mijlocul lor un model al bunătății, se străduiau în urma acestei chemări tăcute a Harului, să progreseze în fiecare zi, tot mai mult, pe calea sfințeniei.

   Dumnezeu a înzestrat-o pe serva Sa, încă din primele zile ale copilăriei, cu semne de predilecție. A condus-o pe o lungă și spinoasă cale a încercărilor și durerilor, până la mănăstirea fecioarelor. De aceea, după un triumf atât de strălucitor asupra oricărei afecțiuni pământești, ne putem imagina curăția gândurilor sale, nevinovăția sentimentelor sale. Și așa cum fiecare om este destinat să poarte lupta contra celui rău și ea a biruit ispitele, îmbogățindu-și astfel curăția.

   Sfânta Rita nu a cunoscut niciodată fastul acestei lumi. Febra bogățiilor nu a stăpânit niciodată sufletul său. A trăit modest, în condițiile ce i le oferea casa sa. Din ziua în care s-a hotărât să intre în mănăstire, ea a renunțat voluntar, chiar și la cea mai mică legătură care o mai apropia de lume.

   Suflete iubit, gândește-te cu câte lanțuri, cu câte sentimente, nu toate curate, nici toate sfinte, tu ești încătușat de lume. Tu nu vei putea desface aceste lanțuri, care de atâtea ori te apasă, fără să treci printr-o mare durere, fără să guști din amărăciunea celui care părăsește un obicei înrădăcinat.

   De la tine nu se cere părăsirea acestei lumi, renunțarea completă, renunțarea la orice afecțiune, nu! Mult mai ușoară este jertfa pe care o cere Domnul de la tine. El vrea să renunți la acel lux, care lovește în modestia ta și în frumusețea ta.

   De ce, suflete iubit, nu oferi Domnului, această mică renunțare la plăcerile și lucrurile zadarnice? Sfinții jertfesc mai mult și cu mai multă dăruire. Cum poți să spui tu, că îi ești plăcut Domnului, dacă rămâi un sclav al acestei lumi?

 

MINUNEA SĂVÂRȘITĂ DE SFÂNTA RITA

Doi copii în mijlocul flăcărilor

   În dimineața zilei de 6 mai, m-am sculat devreme, pentru a pregăti micul dejun soțului meu, care se întorcea din tura de noapte. Am văzut că pâinea lipsea. Am ieșit din casă, lăsând în pat fetița de 4 ani și pe frățiorul ei de trei luni. Am lipsit doar 5 minute, căci brutăria era cam la treizeci de metri de casa noastră.

   M-am întors repede, dar mare mi-a fost uimirea când a trebuit să mă opresc în pragul ușii, neputând să intru din cauza unui fum dens și a unui miros puternic de ars, care provenea din interior. Spaima mă oprea să fac orice mișcare.

   Deodată am avut un presentiment teribil, care m-a trezit la realitate: copiii ard de vii. Sfântă Rita, salvează-i!

Apoi, am fugit în cameră și am văzut ceva de nedescris: fetiței mele îi arsese aproape tot părul și întindea disperată brațele către frățiorul său. Buclele care îi cădeau pe spate nu mai erau. Mi-am luat copiii și am fugit afară. Am întrebat-o pe micuța mea cum s-a întâmplat, dar ea repeta aceste cuvinte: „Focul s-a aprins singur și apoi s-a stins singur!” Într-adevăr, părul puțin care i-a rămas era umezit cu apă. Eu însămi, oricât m-am gândit, nu-mi puteam explica.

   Susțin cu hotărâre că sfânta mea patroană, pe care am invocat-o, mi-a dobândit minunea salvării copiilor mei. Mulțumindu-i din toată inima, o rog să rămână mai departe, patroana familiei mele.

Soru Pompilia

Cagliari, 29 octombrie 1957

*****

Propunere – Examinează-te și dacă găsești sufletul tău legat prea mult de cele lumești, să te jertfești și să renunți la ele, din dragoste pentru Dumnezeu.

​

RUGĂCIUNE

   O, sfântă Rita, cât de frumoasă a fost jertfa ta, pe care ai oferit-o Domnului! Pentru această jertfă, astăzi aureola sfințeniei învăluie fruntea ta și noi îngenunchem la picioarele tale, o sfântă minunată, ca să ne înveți să renunțăm la promisiunile și plăcerile acestei lumi și să biruim ispitele celui rău. Să învățăm de la tine să luăm jugul ușor al lui Isus, pentru toți cei care îl urmează. Dacă mai rămâne ceva ce ne ține legați de deșertăciunea acestei lumi, noi vrem să-l biruim cu mult curaj, așa cum ai făcut tu și astfel să urmăm în libertatea Spiritului, chemarea Domnului.

De 3 ori Tatăl nostru..., Bucură-te Marie..., Slavă Tatălui... , Litania în cinstea sfintei Rita