Rugăciunea zilnică

   Sfinte Părinte, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că te-a dat Bisericii ca Papa Ioan Paul al II-lea, mulțumesc pentru lucrarea ta apostolică neobosită la toate națiunile lumii, cărora cu zel le-ai predicat Vestea cea Bună a iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru noi.

   Mulțumesc, Sfinte Părinte, pentru că ne-ai dat un exemplu de totală încredere în milostivirea lui Dumnezeu și în mijlocirea maternă a Mariei, Maica lui Dumnezeu.

     Obține pentru mine, ca potrivit voinței lui Dumnezeu, să pot primi harul pentru care mă rog ție. 

   Prin mijlocirea ta, fă să obțin dorința ca pe tot parcursul vieții să rămân în urmarea lui Cristos și a Mariei, și să contribui la construirea în țara noastră a împărăției adevărului, iubirii și păcii. Amin.

   Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

​

Ziua I

     Mulțumire pentru sfântul Botez

    Când privesc în trecut, văd cum calea vieții mele, prin mediul înconjurător, prin parohie, prin familia mea, mă conduce către un singur loc: către baptisteriul din biserica parohiala din Wadowice. La acest baptisteriu am primit harul de a deveni fiu al lui Dumnezeu și credința Mântuitorului meu, în comunitatea Bisericii. Părinții, dându-mi numele au vrut să mă pună sub protecția sfântului Carol Boromeu.

     Toate aceste zile se unesc și mă gândesc că rădăcina lor se află în acea primă zi, adică în ziua sfântului Botez; totul pleacă de la acest har, de la acest sacrament ceresc. Botezul este o a doua naștere, naștere de sus, nu mai puțin adevărată și reală decât nașterea la viață pământească. La botez, după cuvintele sfântului Apostol Paul, suntem îngropați în moartea lui Cristos, ca în acest mod să primim participarea la învierea lui. Sfântul al cărui nume îl primim are ca sarcină să ne amintească de faptul că suntem fii ai lui Dumnezeu.

    În sacramentul Botezului se află începutul întregii vocații creștine. Parohia din Wadowice care m-a născut prin botez la viața dumnezeiască, a pus acesteia un fundament puternic.

     Să mulțumim pentru Darul Sfântului Botez cerând harul unei vieți bune.

     Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

    Rugăciunea zilnică

​

​

Ziua a II-a

     Seminarul de acasă

    Pregătirea mea seminarială la preoție a fost într-un fel pregătită în casa părintească, într-un anumit sens au contribuit la aceasta părinții mei, mai ales tatăl meu. Puteam să observ zilnic viața lui care era una severă. A fost militar de profesie, iar când a rămas văduv viața lui a devenit și mai mult o viață de rugăciune continuă. Uneori s-a întâmplat să mă trezesc noaptea și atunci îl găseam pe tatăl meu în genunchi, așa cum îl vedeam în genunchi în biserica parohială. Niciodată n-am vorbit împreună de vocația preoțească, dar acest exemplu al tatălui meu a fost pentru mine un prim seminar, de acasă.

Mă întorc cu gândul și inima și către colegii și colegele mele, atât din anii școlii primare cât și poate mai mult la anii din colegii, căci aceștia au durat mai mult.

     Am o datorie personală de recunoștință față de școala polonă, față de profesori, pe care îi țin minte până astăzi și mă rog pentru ei în fiecare zi. Ceea ce am primit în anii de școală aduce rod până astăzi în viața mea.

     Să ne rugăm pentru o bună educația acasă, în școală și în societatea noastră.

     Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

     Rugăciunea zilnică

​

Ziua a III-a

     Demnitatea muncii umane

    Fabrica de sodă ”Solvay” a devenit pentru mine, la un moment dat, un adevărat seminar, deși secret. Am lucrat într-o carieră de piatră din septembrie 1940, iar un an mai târziu m-am mutat la uzina de tratare a apei.

  Mă întâlneam zi de zi cu oameni ce muncesc din greu, am cunoscut mediul lor, familiile lor, preocupările lor, valoarea și demnitatea lor umană. Personal am primit de la ei multă simpatie, știau că sunt student și știau că dacă împrejurările o vor permite, mă voi întoarce la studii. Dar niciodată nu am cunoscut din acest motiv vreo rea voință. M-am împrietenit cu mulți muncitori. Am avut de asemenea ocazia de a vedea cât de mult își manifestă interesul față de religie și câtă înțelepciune (de viață) este în ei.

    De fiecare dată când mă întâlnesc cu muncitori, nu mă pot abține de la mărturisire, cât de mare a fost harul de care am avut parte de a lucra timp de aproape patru ani în cariera de piatră și în fabrică. De atunci, misterul omului a intrat în domeniul meu de reflecție și m-am simțit în mod irezistibil obligat de a apăra demnitatea fiecărei ființe umane.

      Să ne rugăm pentru darul unei munci decente, în special pentru șomeri.

     Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

     Rugăciunea zilnică

Ziua a IV-a

     Puterea se desăvârșește în slăbiciune

     Oare Cristos nu a vorbit de sămânța care cade în pământ cu scopul de a da roade?

     Oare nu a spus: ”Căci cine vrea să-și salveze viața, o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, acela o va afla”? (Mt 16,25)

    Dumnezeu mi-a permis să am parte de suferință în timpul ultimelor luni după atac; mi-a permis să trăiesc experiența de avea viața în pericol. Mi-a permis, de asemenea, să înțeleg clar și-n profunzime că este un har special pentru mine însumi ca om, și de asemenea - având în vedere slujirea pe care o exercit ca episcop al Romei și urmașul sfântului Petru - har pentru Biserică. Cristos mi-a dat acest har, că am putut, prin suferință, prin viață și sănătatea care mi-au fost puse în pericol să dau mărturie adevărului lui Cristos și iubirii lui. Chiar aceasta consider a fi un har special - și pentru aceasta mulțumesc în mod deosebit Duhului Sfânt.

    Și eu sunt aici pelerin. Și eu simt profund slăbiciunea mea - și de aceea cu încredere repet cuvintele sfântului Paul: ”Puterea mea se arata în slăbiciune”. Și de aceea, cu o mare recunoștință către Duhul Sfânt mă gândesc la această slăbiciune, pe care Dumnezeu mi-a permis să o trăiesc.

     Să ne rugăm pentru cei suferinzi, ca să nu-și piardă credința și încrederea în ajutorul lui Dumnezeu.

     Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

     Rugăciunea zilnică

​

Ziua a V-a

   Cea mai importantă este familia

  Familia este prima, și, din multe puncte de vedere, cea mai importantă. Este o cale pentru toți, rămânând de fiecare dată o cale specială, unică și fără egal, așa cum unic este fiecare om.

   Familia este acea cale, de care el nu poate să se despartă. La urma urmei, în mod normal, fiecare dintre noi în familie vine pe lume, astfel încât se poate spune că familiei datorează faptul că este om. Și dacă acestei veniri pe lume și intrării în lume omului îi lipsește familia, acest lucru constituie o ruptură și o lipsă extrem de neliniștitoare și dureroasă, care apoi îl împovărează de-a lungul întregii sale vieți. Știm că familia este prima și fundamentala comunitate umană. Este un mediu al vieții și un mediu al iubirii.       Viața întregilor societăți, națiuni, state, a Bisericii depinde de faptul dacă familia se află în mijlocul lor ca un adevarat mediu de viață și de iubire. Familia contemporană - așa cum a făcut-o dintotdeauna - este în căutarea unei „iubiri frumoase”. Civilizația iubirii înseamnă bucurie - bucurie, printre altele din motiv că „un om a venit pe lume”. Deci bucurie și din faptul că soții au devenit părinți.

      Să ne rugăm pentru haruri pentru cei căsătoriți, pentru familii și pentru copiii noștri.

     Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

     Rugăciunea zilnică

​

Ziua a VI-a

   Viața după Evanghelie

  Moralitatea creștină este plină de cerințe. Desigur, are cerințe, pe care uneori omul trebuie să le numească sincer ca unele care ”depășesc” nivelul lui. Ce să spunem despre o astfel de teză: ”Iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc” (Lc 6, 27). Sau: ”Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt” (Mt 5, 39).

  Omul trebuie să-și spună sincer în fața unor astfel de cerințe: ”Ele depășesc posibilitățile mele” - dar, răspunzând astfel nu înseamnă că ele mă împiedică. Evanghelia aduce cu siguranță cerințe. Se știe că Cristos niciodată nu i-a dat speranțe deșarte în această privință. Să ținem minte de faptul că Cristos nu le-a spus niciodată apostolilor săi, că vor avea o viață ușoară. Putem chiar să spunem că, într-un sens, chiar îi descuraja... Cristos vorbea despre lucruri foarte dure, simple și clare.

  Dacă același Cristos spune: ”Nu vă fie teamă!”, atunci arată, ca aceste cerințe nu sunt peste posibilitățile omului.

    Credința în puterea Duhului Sfânt poate contribui la victoria persoanei umane.

    Să ne rugăm pentru o viață evanghelică pentru noi și pentru a ști cum să depășim greutățile zilnice.

     Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

     Rugăciunea zilnică

​

Ziua a VII-a

   Dreptatea și iertarea

   Pilonii de pace adevarată sunt dreptatea și acel tip special de iubire care este iertarea. Iertarea este opusul de a fi supărat, al dorinței răzbunării, dar nu al dreptății. O pace adevărată este, de fapt ”lucrarea dreptății”. (Is 32, 17).

   Primirea și dăruirea de iertare permite să dea o nouă calitate relațiilor dintre oameni, intrerupe spirala de ură și răzbunare, sparge lanțurile răului care leagă inimile adversarilor. Pentru țările care tind spre reconciliere și pentru toți care doresc o conviețiuire pașnică a oamenilor și a popoarelor, nu există o altă cale decât iertarea - primită și dăruită.

   Ce bogăție de învățăuri izbăvitoare găsim în cuvintele lui Cristos: „Iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, ca să fiți fiii Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mt. 5,44-45).

   Dragostea față de cei care ne-au nedreptățit dezarmează dușmanul și poate transforma chiar și câmpul de luptă într-un loc al colaborării solidare.

   Să ne rugăm pentru harul de a ierta greșelile, dar și de a vedea păcatele proprii.

     Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

     Rugăciunea zilnică

​

Ziua a VIII-a

   Ne apropiem de moarte

   Moartea este cu adevărat un mare mister. Este un eveniment pe care trebuie să-l medităm cu iubire și respect. De la naștere ne apropiem de moarte, dar, fiind mai în vârstă suntem din an în an tot mai conștienți de apropierea ei - doar dacă nu respingem cu tărie de la noi însine astfel de gânduri și sentimente. Creatorul a făcut astfel încât bătrânețea, într-un mod natural, ne învață să ne obișnuim cu moartea.

   Marea școală a vieții și a morții ne conduce, de asemenea, și la mormântul unei alte persoane, ne poruncește să stăm în fața multor paturi a celor care mor, înainte de a fi chiar noi înșine cei, în jurul cărora - să dea Domnul - s-ar aduna alții pentru a se ruga.

   Stau deci, în spiritul credinței, alături de mormintele părinților mei, a fraților, rudelor, prietenilor, cunoștințelor, concetățenilor. Cobor, cum am făcut de mulți ani, în Catedrala Wawel la subsolul care ascunde osemintele regilor și conducătorilor națiunii.

   Îmbratisez în spirit toate cimitirile plaiurilor mele natale, câmpurile de luptă, terenurile morții, care ascund cenușa celor căzuți... Și pe toți cei răposați. Implor pentru ei odihna veșnică...

   Să ne rugăm pentru harul de a ne pregăti bine la trecerea la Casa Tatălui. Să ne rugăm și pentru răposații noștri.

    Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

     Rugăciunea zilnică

  

Ziua a IX-a

   Maria în viata noastră

  Primatul Poloniei August Hlond, înainte de moarte, în anul 1948, a spus aceste cuvinte semnificative: „Victoria, dacă vine, va veni prin Maria”. De-a lungul câtorva decenii a slujirii mele pastorale în Polonia am fost martor în ce mod aceste cuvinte deveneau relitate.

  Intrând în istoria Bisericii univerale, odată cu alegerea mea ca papă am adus cu mine această convingere, că și în dimensiunea universală, victoria, dacă va veni, va veni prin Maria. Trebuie să adaug că această referire personală și lăuntrică la Mama lui Cristos, curgea din tinerețea mea în larga albie a devoțiunii mariane, care în Polonia are o istorie speciala. Acest lucru explică suficient pietatea marianp a prezentului Papa și, mai presus de toate, atitudinea de încredintare totală Mariei - Totus Tuus.

  Maria este cu noi. Sanctuarele ei, împrăștiate pe tot globul pământesc, dovedesc prezența reală a Mariei care încearcă să prevină orice rău care amenință nu numai fiecarui om în parte și familiilor, dar tuturor popoarelor.

  Nenumărate generații au fost în pelerinaj la marile și micile sanctuare - găseau acolo har și alinare, lumina credinței și puterea convertirii, adăpost de greutăți și în crize spirituale.

   Să dăruim Neprihănitei toate necazurile noastre zilnice și importante.

     Tatăl nostru... Bucură-te Marie... Slavă Tatălui...

     Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi.

     Rugăciunea zilnică