Cum ne rugăm aşa suntem...

17.03.2014

         Oricât de neobişnuit ar suna, e adevărat că timpul nostru este un timp de rugaciune. Oamenii timpului nostru, mereu grăbiti, până la urmă tot se opresc să se roage. Fac asta pentru că simt dorinţa de a vorbi cu Dumnezeu, de a-i spune Lui ceea ce nu pot spune oamenilor, nici chiar celor mai apropiaţi prieteni. Căci oamenii ştiu că Dumnezeu e cel mai apropiat şi mai intim prieten al omului.

        La Medjugorje suntem chemaţi la rugăciune. Nu doar la cea de dimineaţă şi de seară, la cea individuală sau comună, ci la rugăciunea cu inima. Rugaciunea trebuie facută de la inima la inima, de la suflet la suflet. De la strigătul îndurerat al omului sărman, la răspunsul îndurător al lui Dumnezeu-om. Sfânta Fecioara Maria prin mesajele transmise prin intermediul vizionarilor ne invită să ne încredinţăm lui Dumnezeu în fiecare zi pentru iubire, pentru iertare, pentru caritate şi împotriva răului şi a păcatului, împotriva Satanei şi a faptelor lui precum şi împotriva oricărei colaborări cu el.

       Rugăciunea ne va aduce mai aproape de pace, de dragoste, de împăcare şi solidaritate cu toţi oamenii, ca fraţi şi surori, de unirea împreună cu toţi oameni lui Dumnezeu într-o mare familie. Numai astfel vom putea simţi cât de bine ne este să fim împreună ca fraţi şi surori, uniţi în jurul aceleiaşi Mame care ne conduce înaite şi care nu va înceta să ne conducă până ce toţi ajungem la casa Tatălui.Fiecare rugăciune poate fi sfârşită în grabă pentru a ne zice rugăciunile până la sfârsit, fără să-l fi întâlnit pe Isus şi Maria. Dacă vom continua astfel există pericolul de a ne fi pierdut doar timpul, de a nu ajunge niciodată să ne placă să ne rugăm. E important să ne găsim timp să ne rugăm.

        Se spune pe dret că rugăciunea este reflectarea vieţii ca într-o oglindă. Cum te rog, aşa eşti. În rugăciune omul poate descoperi adevărul propriei experienţe. Şi cum este rugaciunea noastră? Este una lipsită de Dumnezeu şi plină de noi şi de realizările sau cererile noastre? Sau este una umilă, plină de Dumnezeu?

      Să nu uităm: cum ne rugăm aşa suntem! Iar obligaţia noastra e a da ”carne’’ cuvintelor noastre.

Share on Facebook
Please reload

BLOG