Convertirea sfântului Paul, apostol

25.01.2014

                                                           SFÂNTUL ZILEI 

Sâmbăta, 25 ianuarie 2014 

Convertirea sfântului Paul, apostol

         Sărbătoarea liturgică numită conversio sancti Pauli, care apare deja în secolul al VI-lea, este proprie Bisericii latine. Deoarece martiriul apostolului neamurilor este comemorat la 29 iunie, celebrarea de astăzi oferă oportunitatea de a considera de aproape figura multilaterală a apostolului prin excelenţă, care a scris despre sine: "Eu am lucrat mai mult decât toţi ceilalţi apostoli", dar şi: "Eu sunt cel mai mic dintre apostoli, unul născut înainte de vreme, nici măcar vrednic să fiu numit apostol".

         Aduce el însuşi scrisorile de acreditare care îi garantează dreptul deplin de a fi considerat apostol: el l-a văzut pe Domnul, Cristos cel înviat, şi este, de aceea, martor al învierii; şi el a fost trimis direct de către Cristos, ca şi cei doisprezece: viziunevocaţiemisiune, trei particularităţi pe care el le posedă, prin acea minune a harului întâmplată pe calea Damascului, unde Cristos îl constrânge la o capitulare necondiţionată, astfel încât el strigă: "Doamne, ce vrei să fac?". În cuvintele lui Cristos este revelată taina sufletului său: "Îţi este greu să te împotriveşti imboldului". Este adevărat că Saul căuta "în toate sinagogile să-i constrângă pe creştini prin ameninţări să blesteme", dar el o făcea în bună credinţă şi când se acţionează din iubire faţă de Dumnezeu, înţelegerea greşită nu poate dura îndelung. Apare neliniştea, adică "imboldul" harului, licărirea luminii adevărului: "Cine eşti, Doamne?"; "Eu sunt Isus pe care tu îl prigoneşti". Această mistică pătrundere a lui Cristos în viaţa lui Paul este carisma apostolatului său şi scânteia care îi va dezvălui admirabilul adevăr al unităţii de nescindat a lui Cristos cu credincioşii.

           Această experienţă a lui Cristos la porţile Damascului, pe care el o compară cu experienţa pascală a celor doisprezece şi cu strălucirea primei lumini a creaţiei, va fi "laitmotivul" predicii sale orale şi scrise. Cele paisprezece scrisori care ne-au parvenit şi care dezvăluie sufletul său cu rapide aprinderi, ne fac să întrevedem miracolul harului săvârşit pe drumul Damascului, imposibil de înţeles pentru cel care vrea să caute o explicaţie pur psihologică, recurgând măcar la extazul religios sau, şi mai rău, la halucinaţie.

        Sfântul Paul va trage din experienţa sa această concluzie: "Isus a venit în lume pentru a-i mântui pe păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Tocmai de aceea am aflat îndurare. În mine a voit Isus Cristos să arate în mod special toată dărnicia sa, pentru ca eu să fiu exemplu pentru cei care prin credinţa în el vor obţine de acum înainte viaţa veşnică".

Share on Facebook
Please reload

BLOG