Sfânta Fecioară Maria ne spune la Mejugorje: „Postul a fost uitat, în ultimul sfert de secol, în sânul Bisericii catolice.” (mai 1984)
Medjugorje este locul de renaștere al postului. Postul este reparator, el ne purifică. Procurata ne îndeamnă la un post ”strict”, cu pâine și apă, miercurea și vinerea. Postul completează rugăciunea. Numai persoanele bolnave sunt dispensate de post.
Vizionara Marija spune: „Postul este foarte important. Trebuie să crezi, să te rogi și să postești. Toate acestea în același timp. Trebuie să postești cu încredere, gândindu-te că valoarea postului este mare. Rugăciunea și postul pot înlătura războaiele, pot schimba legile naturale. Trebuie să unim întotdeauna postul cu rugăciunea.”
Postul creează în noi un spațiu în care Dumnezeu va putea acționa. Iată ce ne spune vizionarul Ivan: „Inima noastră este adesea prea plină; prin post, noi o golim pentru a-L putea primi pe Dumnezeu.” Postul ne face mai umili, mai asemănători celor săraci. Sfânta Fecioară ne cere mereu să postim cu bucurie, cu inima: „Dragi copii, astăzi vă invit să începeți să postiți cu inima. (…) Rog parohia să postească în semn de mulțumire, pentru că Dumnezeu mi-a permis să rămân atât de mult timp printe voi. Dragi copii, rugați-vă şi postiți cu inima.” (20 septembrie 1984)
Postul este așadar un sacrificiu pe care trebuie să-l acceptăm nu din obligație, ci din iubire, cu inima.
„Există un anumit număr de oameni care postesc, dar ei o fac pentru că toată lumea o face.” (20 septembrie 1984)
Astfel, nici obișnuința, nici obligația, postul cu pâine și apă este o ofrandă de iubire făcută lui Dumnezeu pentru vindecare spirituală și reparare. Postul ne ajută să ne vindecăm mai întâi sufletul nostru, apoi dă roade de vindecare în lume, la fel ca rugăciunea. Postul este o armă a păcii: el are funcția de a deștepta în noi foamea și setea după pacea divină. Prin această privațiune, uneori greu de suportat, noi devenim slabi în trupul nostru pentru a deveni ”puternici în Dumnezeu.”
Mulți pelerini ne spun că ei au putut să descopere cu adevărat pe Dumnezeu Cel Viu datorită postului. Postul este o etapă esențială a convertirii și a sfințirii noastre, mai ales atunci când trăim într-o lume a abundenței care a pierdut sensul ”Unicului esențial”.
Postul dezvoltă în noi gustul de Dumnezeu, dorința de prezența Lui. El ne procură mari haruri şi reprezintă o mare forță: el permite Sfintei Fecioare ”să împlinească tot ce a prevăzut” ne spune Ea la Medjugore. Este inutil să vorbim prea mult despre post, căci trebuie să trăiești postul pentru a înțelege. Dar trebuie să-l trăiești împreună cu rugăciunea.
Un post binecuvântat!