PĂRINTELE JOZO ZOVKO  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

​

 În anul 1980, spre jumătatea lunii noiembrie, părintele paroh Luka Sušac, fire tradiționalistă, părăsi parohia Međugorje alcătuită din aproximativ 400 de familii. Fu înlocuit de un alt franciscan, călugărul Jozo Zovko, în vârstă de 40 de ani, ce provenea din marea parohie Posušje, situată în nord-vestul Herțegovinei.

 Părintele Jozo este un franciscan croat ce aparține Ordinului Fraților Minori. S-a născut în Uzarići, un sat din Herțegovina, pe data de 19 martie 1941 de sărbătoarea Sfântului Iosif, într-o familie de țărani cu zece copii. Sora sa, Fabijana este călugăriță franciscană.

 Părintele Jozo și-a făcut studiile prima dată la Sarajevo, apoi în Ljubjana și Graz, în Austria. Și-a depus voturile religioase în 1962 în mănăstirea franciscană din Široki Brijeg în Herțegovina. A fost sfințit preot în 6 august 1967.

 Părintele Jozo era numai de șase luni paroh în Međugorje înainte de începerea aparițiilor. Autoritatea totalitară comunistă a hotărât mutarea lui din parohia precedentă pe motiv că, din cei peste două mii de tineri din oraș, datorită activității sale pastorale eficiente, nimeni nu a aderat la Partidul Comunist.

 Părintele Jozo nu a crezut de la început în aparițiile Sfintei Fecioare. Era convins că cele două fete pe care nu le mai văzuse niciodată, Ivanka și Mirjana, au fost trimise de comuniști care, folosind droguri, au reușit să inducă în confuzie și pe ceilalți patru. Avea rezerve doar în ceea ce o privea pe Vicka, a cărei soră, Anna, era membră a grupului de rugăciune, format din 75 de tineri, în cadrul parohiei.

 Toată lumea suferea, pentru că susținea și credea în aparițiile Sfintei Fecioare, pe când părintele Jozo suferea pentru că nu credea în ele. Părintele Jozo mărturisește că se afla singur în biserică în rugăciune și L-a auzit pe Isus spunându-i cu o voce puternică: „Du-te și protejează-Mi copiii. Apoi îți voi spune ce trebuie să faci!” La intrarea în biserică se aflau cei șase vizionari care fugeau de poliție iar părintele îi va ascunde.

 Între timp parohul începuse să invite credincioșii în biserică, ca să participe la rugăciunea rozariului și la celebrarea euharistică. Și vizionarii veneau și se rugau rozariul. Și aici le-a apărut de câteva ori Sfânta Fecioară. O data chiar părintel Jozo, în timp ce spunea rozariul, a văzut-o pe Sfânta Fecioară și în acel moment a întrerupt rugăciunea și brusc a început să cânte „Frumoasă ești, frumoasă, Fecioară Marie.”

 Toți cei prezenți au înțeles că i se întâmplă ceva neobișnuit. Ulterior el însuși a declarat că, cu acea ocazie o văzuse într-adevăr pe Sfânta Fecioară. Iar el, cel care avusese până atunci nu doar atâtea îndoieli, fusese până și împotriva zvonurilor despre apariții, a devenit un susținător înflăcărat și a continuat să aducă atâta mărturie, încât a fost arestat.

 Într-o țară cu un regim comunist, aceștia nu puteau să rămână indiferenți în fața acelei primăveri creștine care încolțea cu putere în parohia din Međugorje și unde parohul apărea ca principalul responsabil.

 Într-o zi, în timpul Sfintei Liturghii ”ascultătorii vicleni ai omiliilor sale” care nu erau tocmai experți în Scripturi au căutat o falsă aluzie. Au răstălmăcit cuvintele părintelui Jozo referitoare la Exod, atribuindu-le o semnificație politică. Cei 40 de ani de exod ai israeliților în deșert au fost interpretați în mod intenționat și fals drept cei 40 de ani de guvernare comunistă în Iugoslavia. În consecință, Părintele Jozo a fost denunțat, judecat și condamnat pe nedrept ca ”dușman al poporului” la 3 ani și 6 luni de închisoare.

 Părintele Jozo a fost arestat în 17 august 1981. În închisoare nu îi era permis să celebreze Sfânta Euharistie, să aibă Biblia, nici să primească scrisori sau vizite. Singurătate absolută în mijlocul unor delincvenți de toate felurile! Aflat în acea situație de izolare totală, toți s-au gândit că a dispărut. S-a crezut chiar că ar putea fi mort.

 Doar vizionarii au putut avea ceva vești când și-au exprimat preocuparea lor Sfintei Fecioare, Ea le-a spus:

 ”Părintele Jozo e viu și Eu îi port de grijă.”

 Numeroasele scrisori care i-au fost trimise președintelui Iugoslaviei, mai ales din Italia, au scurtat perioada de condamnare la 18 luni. A suferit maltratări și torturi, dar Părintele Jozo nu le pomenește niciodată. Se rezumă doar la a închide ochii și surâde cu tristețe.

 Dintre toate afirmațiile și titurile care i-au fost atribuite, cel care i se potrivește cel mai mult și care îi conferă o ungere incomparabilă este acela de ”mărturisitor al credinței”.

 I-a fost confirmată misiunea de ”Protector”, pe care o semnifică chiar numele său. Născut în ziua sfântului Iosif - sfântul protector prin excelență, primul cuvânt care i-a fost spus ca o confirmare a evenimentelor din Međugorje a fost: ”Protejează copiii.” După câteva momente, vizionarii fugind spre el l-au îmbrățișat imporând: ”Părinte, protejează-ne.”

 Mai târziu, în 1992, cu ocazia vizitei la Papa Ioan Paul al II-lea, în timp ce îi stângea cu putere mâna, Sfântul Părinte i-a spus: ”Protejează Međugorje.”

 A fost supranumit ”servitorul suferind al Međugorje-ului”, făcându-se aluzie la dificultatea și îndoielile sale de a accepta faptele încă de la început și la suferința de a fi separat de acel loc sfânt. Mai întâi de gratiile unei carcere și apoi, după ce a fost eliberat, de condiția impusă expre de guvernul comunist, și chiar până astăzi, datorită diverselor destinații atribuite lui pentru a servi provincia sa franciscană.

 A fost definit ”Noul Moise” pentru carisma sa de mijlocire. Rugăciunea sa se naște dintr-o credință foarte profundă, care nu șovăie. El nu vorbește mult. Când cineva îi expune o problemă sau plânge înaintea sa, el închide ochii imediat și se reculege în rugăciune, îi pune mâinile pe creștet, binecuvântează...și pleacă.

 A fost numit ”parohul cel mai faimos din lume” pentru că era paroh în Međjugorje când au început aparițiile și și-a asumat sarcina dificilă de a îndrepta credința credincioșilor spre viața sacramentală și de a explica sensul religios și creștin cel mai profund al mesajelor Sfintei Fecioare.

 A fost recunoscut cu adevărat ca ”interpretul cel mai fidel al mesajelor Sfintei Fecioare”. El le transmite ca și cum ne-ar încredința o bijuterie. Este conștient de valoarea pe care o oferă.

 Se referă mereu la Sfânta Scriptură și la vizionari. Învăluie cu mantia umilinței sale profunde ceea ce el însuți a trăit și a simțit.

 Între anii 1985 - 1991 părintele Jozo a fost numit paroh în localitatea Tihaljina la 30 Km distanță de Međugorje.

 În anul 1991 părintele Jozo a fost numit superiorul mănăstirii de la Široki Brijeg apoi a primit diferite misiuni la Graz, în Austria și pe insula Badija, în Croația. De curând părintele Jozo a fost transferat în capital Croației la Zagreb.

 Sfânta Fecioară l-a binecuvântat pe Părintele Jozo într-o manieră specială. Ea i-a insuflat o bucurie deosebită și un entuziasm pe care nici azi nu a încetat să le simtă.